România, o oază a credinţei într-o lume indiferentă?

„Ateismul agresiv al societăţii comuniste a fost înlocuit cu ateismul practic al societăţii de consum”. Secularizarea societăţii afectează în mod obiectiv şi direct Biserica: lumea nu mai este la fel de deschisă ca altădată ataşării de această instituţie. Dar, departe de a accentua prăpastia ce se sapă între ea şi lumea laică, Biserica ar trebui să înţeleagă că, păstrându-şi esenţa şi menirea, poate şi are datoria de a căuta să fie o prezenţă relevantă în societatea de azi, reînnoindu-şi structurile şi iniţiativele în deplin respect faţă de tradiţie, dar fără a se agăţa de tradiţionalism. Situaţia României sub aspectul îndepărtării de valorile creştine este prea gravă pentru ca diversele culte să nu încerce să transmită mesajul creştin pe orice cale, fără a se teme că vor fi astfel acuzate de prozelitism într-o ţară deja creştină. Sergiu Grossu afirma: „Fiecare dintre noi trăieşte într-un mediu social aproape descreştinat, ros de toate viciile şi ameninţat de forţele întunericului... Trebuie să recunoaştem că, din păcate, influenţa Bisericii este mult mai slabă, în multe cazuri inexistentă, asupra unei uriaşe părţi a acelei populaţii care în recensăminte se declară ortodoxă.” Biserica ortodoxă nu este unica afectată de această stare de fapt (toate confesiunile tradiţionale fiind atinse de flagelul desacralizării, proporţional cu numărul de credincioşi) şi nici singura care trebuie să acţioneze pentru ameliorarea situaţiei; dimpotrivă, mai mult decât oricând, se impune colaborarea diverselor culte în spirit ecumenic pentru salvarea valorilor creştine comune şi revigorarea spirituală şi morală a societăţii româneşti. Iată provocarea zilelor noastre, în care – recunoscând-o sau nu – omul are tot atâta nevoie ca şi odinioară de mântuirea adusă de Cristos.

Spune-ţi opinia