În atenția autorilor

NORME și INSTRUCȚIUNI

Propunerea de editare

Editura Galaxia Gutenberg este onorată de orice dorinţă de colaborare şi vine în întâmpinarea potenţialilor autori. Facem în continuare câteva precizări pentru o bună conlucrare.

Primul pas pentru iniţierea unei colaborări cu Editura presupune ca autorul să facă în scris o propunere de editare ce se va depune, în două exemplare, la sediul editurii. Pentru a facilita avizarea propunerii în Consiliul Editorial, este de dorit ca aceasta să aibă structura prezentată în continuare:

Adresabilitatea (10-20 rânduri). Se va preciza care sunt grupurile de potenţiali cititori (elevi, studenţi, ingineri, economişti etc.), arătându-se succint sub ce aspect cartea ar putea interesa diferitele categorii de utilizatori.

Conţinutul (orientativ, o pagină). Vor fi specificate titlurile capitolelor şi scurte caracterizări ale conţinuturilor acestora. Este de dorit ca din descrierea tematicii capitolelor, a modului de tratare, precum şi a mijloacelor utilizate (diagrame, fotografii, rezultate experimentale etc) să rezulte particularităţile lucrării şi necesitatea publicării acesteia. Se va estima numărul de pagini al lucrării în formatul uzual de carte (17 cm x 24 cm, 14,7cm x 20,5 cm).

Concurenţa (10-20 rânduri). Se vor cita 2-5 cărţi cu tematică similară (autori, titlu, editură, anul publicării) împreună cu câteva cuvinte de caracterizare din care să rezulte aportul noii opere propusă spre editare.

Autorii (10-30 rânduri). Se vor evidenţia preocupările şi experienţa autorilor aşa cum rezultă ele din publicaţii anterioare (articole, rapoarte de cercetare, cărţi etc.).

Pentru avansarea unei propuneri, autorul nu trebuie să aştepte până când dispune de materialul aproape definitivat. Dimpotrivă, este de dorit ca oferta să fie făcută în faza incipientă de elaborare a lucrării, pentru a putea beneficia pe parcursul redactării de eventuale sugestii şi observaţii ale referentului ştiinţific stabilit de editură. Colaborarea dintre autor şi referent nu poate avea ca urmare decât creşterea calităţii operei.

Rolul referentului ştiinţific. În principiu, se consideră că aportul referentului ştiinţific este deosebit de important în asigurarea unui nivel ridicat pentru orice lucrare apărută sub sigla editurii. Din acest motiv, autorii sunt sfătuiţi să ţină permanent legătura cu referentul ştiinţific pe parcursul elaborării operei şi să manifeste receptivitate faţă de observaţiile şi sugestiile acestuia

 √ Condiții de publicare

Editura Galaxia Gutenberg asigură editarea, imprimarea şi difuzarea publicaţiilor şi periodicelor cu caracter ştiinţific, didactic şi larg cultural, grupate în trei secţiuni:

Carte

Editura primeşte oferte de publicare în două sesiuni anuale, care, în urma unei selecţii, sunt înaintate spre aprobare către departamentul editorial:
• pînă la 1 noiembrie, pentru includerea în planul editorial al anului următor;
• pînă la 1 iunie, pentru includerea în planul editorial al anului în curs.
Evaluarea manuscriselor se realizează în sistem peer-review, de către doi evaluatori independenţi, specialişti cu recunoaştere naţională şi internaţională în domeniul manuscrisului. Evaluarea durează 4-12 luni, iar autorii vor fi informaţi asupra rezultatului evaluării. Autorilor li se poate cere să opereze modificări în lucrările propuse. Un manuscris poate fi: acceptat / acceptat cu condiţia efectuării unor modificări / reevaluat după operarea unor modificări majore / respins.
Oferta trebuie să conţină:
• o cerere către conducerea Editurii (nume şi prenume/ funcţia/ grad didactic/titlul cărţii/date de contact);
• un curriculum vitae (în cazul autorilor care nu au mai publicat la editura noastră);
• cele două referate de specialitate;
• o prezentare a cărţii, în care să descrieţi, pe scurt, prin ce consideraţi că se deosebeşte de alte lucrări similare şi să delimitaţi publicul ţintă al acesteia (principal şi secundar);
• datele tehnice ale cărţii: dacă lucrarea va fi predată în formă electronică, precizaţi numărul de semne cu tot cu spaţii; dacă lucrarea va fi predată în formă dactilografiată, precizaţi numărul de pagini; indicaţi dacă lucrarea conţine tabele, grafice, planşe (alb-negru sau color), figuri.
Pentru realizarea procesului de peer-review, autorii trebuie să nu-şi dezvăluie identitatea în interiorul textelor trimise spre publicare. Numele şi afilierea instituţională vor fi scrise pe o pagina separată.
Textele propuse spre publicare trebuie trimise în 2 exemplare imprimate pe adresa editurii, precum şi în variantă electronică (fişiere ataşate), pe adresa: Editurii Galaxia Gutenberg, Str. Florilor 11, 435 600 Tg.Lăpuș, România, E-mail: contact@galaxiagutenberg.ro.
Cărţile care trebuie publicate ca urmare a unor granturi acordate pentru cercetare trebuie să respecte, pe lângă condiţiile editurii, şi termenele impuse de grantul respectiv.

Cursuri şi materiale didactice pentru învăţământul preuniversitar, învățământul superior şi postuniversitar

Editura preia propunerile de cursuri avizate conform metodologiei de analiză aprobate, ce presupune un referat al unei comisii de specialişti din domeniu.

Periodice: anale, reviste, buletine, anuare etc.

Activitatea editorială în domeniul publicaţiilor periodice se desfăşoară pe baza reglementărilor în vigoare.

Grilă de evaluare a oportunităţii de publicare a unei cărţi la Editura Galaxia Gutenberg



În cazul în care, în cursul procesului de redactare a cărţii, se constată existenţa unor pasaje plagiate sau inexistenţa indicaţiilor asupra surselor, manuscrisul va fi respins pe baza unui referat întocmit de redactorul de carte, referat ce va fi comunicat de îndată autorului.

Norme și instrucțiuni de redactare/tehnoredactare lucrare

Acest capitol vă prezintă o serie de norme şi instrucţiuni de care, în calitate de autor ce va publica la Editura Galaxia Gutenberg, trebuie să ţineţi cont pe parcursul pregătirii manuscrisului dvs. Scopul nostru este acela de a vă pune la dispoziţie informaţiile necesare pentru ca manuscrisul pe care îl veţi preda editurii să poată parcurge cu succes diversele faze de pregătire editorială.
Prin manuscris înţelegem forma în care autorul predă lucrarea ce urmează a fi editată. După tipul de suport, manuscrisele pot fi clasificate în: manuscrise dactilografiate (pe suport de hîrtie); manuscrise electronice (CD-uri, fişiere trimise prin e-mail etc.).
Dacă urmează să predaţi manuscrisul sub formă de fişier electronic, vă rugăm să acordaţi maximum de atenţie indicaţiilor referitoare la culegerea textului pe calculator. Nerespectarea acestora este de natură a conduce la întîrzieri şi erori dintre cele mai regretabile.
Majoritatea problemelor apar din cauza culegerii deficitare, greşelilor de copiere a fişierelor pe diferite suporturi, lipsurilor (cuprins/tablă de materii, note, trimiteri bibliografice, referinţe, anexe, ilustraţii, tabele etc. incomplete), încălcării legii dreptului de autor.
Ne rezervăm dreptul de a înapoia autorilor manuscrisele care nu corespund normelor noastre; la fel, dacă numărul de pagini şi/sau structura specificate iniţial în oferta de editare nu corespund manuscrisului predat ca definitiv.
Un manuscris bine organizat şi complet contribuie în mod semnificativ la publicarea unei cărţi care să reflecte în mod pozitiv atît imaginea dvs., ca autor, cît şi pe cea a editurii.

Norme de redactare

Titlul, primele pagini

Pagina de titlu trebuie să cuprindă numele dvs., ca autor sau coordonator, şi titlul complet (inclusiv subtitlul) lucrării, exact aşa cum doriţi să apară în cartea tipărită. Dacă există o prefaţă/postfaţă/cuvânt înainte, scris(ă) de o altă persoană, precizaţi numele acesteia.

În cazul traducerilor se specifică numele traducătorului/traducătorilor.După caz, în pagina de titlu trebuie menţionat numele îngrijitorului de ediţie sau al persoanei care a întocmit notele (dacă este cazul). De asemenea, trebuie menţionat dacă este vorba de o ediţie nouă (a câta) sau dacă este o ediţie revăzută.

Lucrări finanţate (sponsorizări): în cazul în care editarea (scrierea, traducerea, cercetarea etc.) a fost finanţată, acest fapt trebuie menţionat în primele pagini ale cărţii conform solicitărilor finanţatorului.

Contributori. Pentru lucrările colective, se va include o listă a autorilor, din care trebuie să rezulte clar contribuţia fiecăruia. În cazul în care există mai mulţi traducători, trebuie menţionată contribuţia fiecăruia.

Motto-uri; dedicaţii; mulţumiri. Toate acestea trebuie să figureze de la început în manuscrisul dvs.; introducerea lor ulterioară „dă peste cap” întregul material şi poate antrena greşeli de culegere şi poziţionare.

Cuprinsul

Trebuie să reflecte întocmai conţinutul lucrării, cu evidenţierea clară a nivelurilor de titlu (părţi, capitole, subcapitole etc.). Pentru lucrările ştiinţifice se va alcătui un cuprins extins (tablă de materii).

Lista abrevierilor

Se poziţionează înaintea textului propriu-zis şi se ordonează alfabetic, conform uzanţelor

Exemplu (1)

ac. = acuzativ, adj. = adjectiv, adv. = adverb, aux. = auxiliar, conj. = conjunctiv, conjcţ. = conjuncţie, ind. = indicativ, m. = masculin, pl. = plural, sg. = singular, vb. = verb, voc. = vocativ.

Exemplu (2)

Cânt – Cântarea Cântărilor

Col – Coloseni

1 Cor – 1 Corinteni

2 Cor – 2 Corinteni

.

Materialele auxiliare

Indicarea în cuprins şi poziţionarea lor, precizarea autorului lor când este cazul trebuie să semnaleze cititorului faptul că nu fac corp comun cu lucrarea, fiind tratate ca atare. Iată ordinea firească: cuvânt înainte/prefaţă/studiu introductiv/notă asupra ediţiei/TEXTUL PROPRIU-ZIS al cărţii/note/glosar/ bibliografie/index (addenda, anexe).

Prefeţele, notele, anexele bibliografice se vor verifica şi unifica din toate punctele de vedere în conformitate cu normele din prezentul material.

Manuscrisul predat editurii trebuie să fie complet, adică să includă toate materialele auxiliare: note, referinţe bibliografice, prefeţe/postfeţe, studiu introductiv, anexe, addenda, notă asupra ediţiei, glosar, indice (listă de intrări), grafice, tabele, ilustraţii etc.

Glosarul

Conţine lista termenilor tehnici, noţiuni ori concepte-cheie care apar pe parcursul lucrării, dar cu care cititorul nu este numaidecît familiarizat.

Bibliografia/Referinţele bibliografice

Bibliografia unei lucrări este, de cele mai multe ori, oglinda conţinutului. Lipsa unor titluri de referinţă sau de actualitate într-o lucrare circumscrisă unui anumit domeniu „trădează” inconsistenţa informaţiei oferite cititorilor. Atenţie! Şi mai gravă este „nemărturisirea” surselor. Titlurile de întreguri bibliografice (titluri de cărţi, titluri de poeme, piese de teatru, nuvele etc.) se dau în limba originală şi se culeg în italice (cursive). La fel, periodicele (reviste, ziare, almanahuri, buletine, colecţii de legi).

Articolele dintr-un periodic, capitolele dintr-o carte, poeziile, nuvelele dintr- un volum citat se dau între ghilimele („”).

În cadrul aceleiaşi trimiteri bibliografice se vor folosi virgule, nu puncte.

În cazul referinţelor la lucrări cu mai mult de doi autori se poate folosi, după primul nume, prescurtarea „et al.”, „ş.a.” („şi alţii”). În bibliografii se vor consemna obligatoriu toate numele.

„Apud” (<lat. apud, la) se foloseşte pentru a indica trimiterea la textul ce serveşte drept sursă de informare.

Atenţie! nu confundaţi citarea prin „apud” cu aceea prin „in” (în)! „In” sau „în” se foloseşte pentru a indica întregul din care face parte capitolul, articolul, studiul etc. citat.

Reţineţi că, exceptînd cazurile cînd accesul la un anumit text nu este posibil decât prin „intermediar” (lipsa traducerii româneşti, necunoaşterea limbii originalului), citarea prin „apud” marchează lipsa de rigoare ştiinţifică, mai mult chiar, lacune de informare.

Referinţele din text se dau între paranteze.

Trimiterile din text (autorul, anul lucrării, pagina) trebuie să se regăsească complete în referinţele bibliografice, unde se precizează autorul, titlul lucrării, editura, locul şi anul apariţiei. Dacă în bibliografie există mai mulţi autori cu acelaşi nume, în text se adaugă obligatoriu iniţiala prenumelui. Dacă un autor este citat cu mai multe lucrări apărute în acelaşi an, distincţia se face astfel: 1999a, 1999b etc.

 Notele

Trimiterile se vor face prin cifre sau asteriscuri plasate ca exponent (superscript), în dreapta cuvântului (pasajului) vizat. În notele de subsol sau în cele finale cifrele se vor relua (fără superscript), ca început de paragraf, urmate de punct. După asterisc nu se pune punct. Obligatoriu este ca sistemul trimiterilor, o dată stabilit, să fie aplicat consecvent în întreaga lucrare.

Verificaţi:

- existenţa tuturor indicilor;

  • corespondenţa dintre indice şi corpul notei dacă acesta din urmă se află, în cazul notelor de pagină, pe pagina unde apare indicele);
  • corespondenţa dintre indice şi conţinutul notei;
  • corectitudinea trimiterilor la alte pasaje din carte;
  • existenţa şi corectitudinea precizărilor:

(n.a.) = nota autorului;

(n.t.) = nota traducătorului

Referinţe în cadrul notelor:

  • toate detaliile bibliografice se vor preciza la prima citare în cadrul aceluiaşi capitol;
  •  prescurtările obişnuite (op. cit.; art. cit.; idem, ibidem) nu se vor folosi decât în cadrul aceluiaşi capitol, altfel reidentificarea sursei riscă să devină dificilă;
  • dacă se citează din mai multe opere ale aceluiaşi autor, trimiterea la titlu se poate face sub o formă abreviată, urmată de indicarea paginii/paginilor;
  • Idem se foloseşte, de regulă, pentru a indica faptul că este vorba despre acelaşi autor; ibidem („în acelaşi loc”) se foloseşte cînd trimiterea se face la aceeaşi lucrare;
  • prescurtările termenilor din altă limbă se dau în italic;

Cele mai frecvente prescurtări în note sunt:

cf. = confer, compară;

v. = vezi;

p. = pagina;

pp. = paginile;

t. = tomul;

şi urm. = şi următorul/următorii/următoarele; (sg.) vol. = volumul; ed. = ediţia;

ed. cit. = ediţia citată (neitalic!) loc. cit. = locul citat; op. cit. = opera citată (italic!); art. cit. = articolul citat; ms. = manuscrisul; mss. = manuscrisele; passim = în mai multe locuri; ş.a. = şi alţii; şi altele; et al. = şi alţii; şi altele;

s.v. = sub voce (pentru trimiteri la articole de dicţionare, glosare etc., unde nu sunt folosite indicaţiile de pagini);

- precizările: „n.a.”, „n.t.”, „n.r.” se plasează la sfîrşitul notei, în paranteze, urmate de punct;

Indexul

Indexul este atât semnul seriozităţii unei lucrări, cât şi al respectului faţă de cititor, care, în absenţa acestui instrument de căutare, dar în faţa unei lucrări care cuprinde multe informaţii, se va simţi dezorientat. Ajutaţi-l să identifice zonele de interes. Nu de puţine ori, cititorii renunţă la lectura unei cărţi pentru că, neavând un index la dispoziţie, nu au timp să parcurgă întreaga lucrare.

Indexul poate fi de nume proprii şi/sau tematic. Atenţie la ordonarea alfabetică a tuturor intrărilor şi subintrărilor. Un index „stufos” nu ajută pe nimeni, dimpotrivă. Prin urmare, se precizează numai intrările semnificative, paginile care transmit o informaţie reală. Un index care trimite la simple menţionări enervează cititorul şi descalifică lucrarea.

Intrările care trimit la note se precizează.

Punctuaţia şi ortografia

Se vor respecta normele oficiale, aşa cum au fost ele precizate în ultimele ediţii ale lucrărilor normative de specialitate (DOOM, DEX, Dicţionarul de neologisme, Gramatica Academiei).

Normele de ortografie şi de punctuaţie nu formează un cod „personal”, fie acesta al autorului, traducătorului, corectorului sau redactorului. Codul scris al limbii presupune folosirea unor mijloace grafice (semnele de punctuaţie) cu ajutorul cărora să fie subliniate, pe de o parte, raporturile sintactico-semantice dintre unităţile componente ale unui enunţ şi, pe de altă parte, pauzele, intonaţia, întreruperea şirului comunicării. Corect aplicate, regulile de punctuaţie dau relief ideilor, ajută lectura şi înţelegerea mesajului unei cărţi, asigurînd disciplina discursului şi exprimarea ordonată a gîndirii.

 Virgula

Reguli imperative:

  • este obligatorie între părţi de propoziţie de acelaşi fel (juxtapunere);
  • când legătura se realizează prin conjuncţii se aplică alte reguli (joncţiune);
  • se foloseşte virgula pe lângă următoarele elemente joncţionale: [,] nici; corelativele: nu numai ... [,] ci şi; atât ... [,] cât şi; [,] precum şi; [,] ca şi; adversativele: [,] ci; [,] dar; [,] iar; [,] însă ; fie ... [,]fie; sau [,] sau; ba [,] ba.

În coordonarea concluzivă se despart prin virgulă: aşadar, deci, prin urmare. În interiorul propoziţiei, deci şi totuşi nu se pun între virgule.

Reguli prohibitive:

  • nu se despart prin virgulă părţile de propoziţie coordonate prin următoarele conjuncţii:
  • copulativă şi;
  • locuţiunea conjuncţională şi cu;
  • prepoziţia cu sau locuţiunea prepoziţională împreună cu.
  • virgula nu apare în faţa conjuncţiilor coordonatoare disjunctive ori, sau când nu sunt folosite în construcţii corelative şi nu apar la primul termen al coordonării respective.

 Linia de dialog (−)

Indică dialogul. Este incorectă folosirea semnelor citării împreună cu linia de dialog.

Linia de pauză (−)

Nu se confundă cu cratima. Delimitează cuvintele sau construcţiile incidente, opoziţiile explicative sau atributele izolate, lipsa predicatului sau a verbului copulativ (în acest caz se poate utiliza şi virgula, obligatorie fiind semnalarea grafică a construcţiei eliptice).

Cratima (-)

Se foloseşte în repetiţii, în cuvinte compuse, între două numerale.

Apostroful (’)

Marchează:

  • absenţa unor sunete, care nu au drept imediată consecinţă o joncţiune, o rostire împreună, aşa cum se întâmplă în cazul căderilor de sunete marcate prin cratimă;
  • lipsa cifrelor care indică ani.

Ghilimelele (semnele citării)

Semnalează reproducerea unui enunţ spus sau scris de cineva. Deşi punctuaţia românească foloseşte atât [„ ”], cât şi [« »], se vor folosi ca ghilimele de introducere a citatelor ghilimelele rotunde.

Pentru citatele din interiorul unui alt citat se vor folosi ghilimelele unghiulare.

Parantezele

În mod obişnuit se folosesc paranteze rotunde: (...). În interiorul acestora, dacă apare necesitatea altor paranteze, se recurge la cele drepte: [...]. Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de punctuaţie va fi pus înainte de închiderea parantezei.

Precizăm că parantezele drepte se utilizează pentru a marca pasajele omise dintr-un text, pasajele introduse sau lecţiunile nesigure. Indicaţiile bibliografice date în paranteză după un citat autonom nu sunt urmate de punct:

„_____________________ [.] [!] [?] [...]” (___________ )

Altfel:

text: „___________________ ” (__________ ).

Abrevierile

Se vor folosi următoarele abrevieri:

  • î.Hr.; d.Hr. = înainte, după Hristos;
  • a.c. = anul curent;
  • a.m. = antemeridian;
  • bd. = bulevardul;
  • cca = circa (fără punct!);
  • cf = compară;
  • dl = domnul (fără punct!);
  • D-lor = Domniile lor;
  • dlor = domnilor;
  • d-lor = dumnealor;
  • d-lui = dumnealui;
  • dna = doamna;
  • dnei = doamnei;
  • dra = domnişoarei;
  • D-sa = Domnia sa;
  • D-ta = Domnia ta;
  • d-ta = dumneata;
  • Dvs. = Domnia voastră;
  • dvs. = dumneavoastră;
  • ed. = ediţie;
  • ed. cit. = ediţia citată (nu în italice!)
  • ibid. = ibidem;
  • id. = idem;
  • loc. cit. = locul citat;
  • ms. = manuscris;
  • mss. = manuscrisele;
  • n. = nota;
  • n.a. = nota autorului;
  • n.t. = nota traducătorului;
  • N.B. = nota bene;
  • op. cit. = opera citată;
  • p. = pagina
  • pp. = paginile;
  • passim = în mai multe locuri;
  • p.m. = postmeridian;
  • r. = rîndul;
  • Sf. = Sfîntul, Sfînta;
  • s.v. = sub voce;
  • ş.a. = şi alţii
  • şi urm. = şi următoarele
  • v. = versul;
  • vol. = volumul;

Prescurtările de genul cap. (capitolul); sec. (secolul) sunt indezirabile.

Scrierea cu majuscule

Numele proprii se scriu potrivit formei decise de purtătorul lor sau potrivit ortografiei din limba de origine. Excepţie fac numele (antroponime sau toponime) intrate în uz, cu o formă românizată consacrată. Formele hibride vor fi eliminate (Vergilius sau Virgiliu, nu Vergiliu).

Se scrie Topîrceanu, Viaţa Romînească (inclusiv în textele redactate cu „â”, „sunt”).

Dintre grafiile: Isus Cristos, Iisus Hristos, Isus Hristos, Isus Christos o preferăm pe prima, fără a nega autorilor dreptul de a opta pentru o alta.

Aveţi obligaţia de a verifica în lucrările consacrate (dicţionare, tratate, traduceri de referinţă) corectitudinea transliterării numelor proprii.

Se scrie:

- Antichitate, Ev Mediu, Renaştere, Iluminism, Clasicism etc.

- Europa Centrală, Europa de Est; America Latină; Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Imperiul Austro-Ungar.

Denumirile de instituţii se scriu cu majuscule (de exemplu: Facultatea de Litere; Centrul de Dezvoltare şi Pregătire Profesională; Biserica Catolică; Biserica Ortodoxă; Institutul de Cercetare şi Proiectare).

Cuvintele în limbi străine

Cuvintele, conceptele, expresiile care apar în lucrare transcrise conform limbii de origine, nefiind asimilate în limba română (nu există în DE sau DEX), se dau în italic.

Exemple: biais, gate keeper; coup de foudre; a priori; a posteriori; de facto; de jure, Zeitgeist, Sein, Weltanschaung.

În cazul traducerilor, pentru un cuvânt care în original apare în altă limbă, se face la subsol, în nota traducătorului, precizarea „În limba germană/franceză/engleză/rusă în original”.

Alte evidenţieri în text

Un regim aparte din punctul de vedere al tehnoredactării şi redactării au cărţile şcolare, cursurile universitare, în general, cele care transmit un set de informaţii circumscris unui anumit domeniu de cunoaştere. Pentru ca aspectul lucrării să fie cât mai atrăgător, pentru ca potenţialul cititor să se simtă „ajutat” în reţinerea informaţiilor, se vor folosi metode mnemotehnice de tipul: bold, italic, simboluri, scheme recapitulative, chenare, tabele, rezumate.

Paginile calup de text, paragrafele sau frazele foarte lungi (care cuprind prea multe idei) sunt incomode la lectură.

Drepturi şi permisiuni privind reproducerea unor materiale

Trebuie să aveţi dreptul de a reproduce următoarele tipuri de materiale: citate (care depăşesc 400 de cuvinte); poezii; imagini (ilustraţii, fotografii, desene, caricaturi) - dacă acestea sunt protejate prin copyright. Legea copyright-ului permite autorilor, compozitorilor, fotografilor, pictorilor etc. să controleze modul de reproducere a operei lor. Perioada de protecţie a dreptului de autor prevăzută de legislaţia europeană este: durata vieţii autorului + 70 de ani de la moarte. Pentru detalii, vezi Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în special capitolele II, „Subiectul dreptului de autor”; V, „Durata protecţiei drepturilor de autor”; VI, „Limitele exercitării dreptului de autor” (Monitorul Oficial, partea I, nr. 60).

Dacă lucrarea dvs. conţine astfel de materiale, odată cu predarea manuscrisului va trebui să prezentaţi editurii şi dovada că deţineţi drepturile respective.

Reguli şi cerinţe tehnice minimale pentru realizarea manuscriselor electronice

Manuscrisul electronic înlocuieşte clasicul manuscris dactilografiat, predat pe hârtie Editurii. Mulţi autori preferă să prezinte manuscrisul pe suport electronic, fişierul fiind realizat de ei înşişi sau cu sprijinul unor specialişti externi.

Manuscrisul electronic trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi manuscrisul clasic:

  • să fie complet;
  • să includă toate notele, studiul introductiv (prefaţa), postfaţa etc.;
  • să aibă inclusă tabla de materii extinsă;
  • graficele, ilustraţiile, tabelele etc. trebuie predate odată cu manuscrisul.

În plus, manuscrisul pe suport electronic trebuie să îndeplinească o serie de condiţii tehnice, avînd drept scop:

  • posibilitatea de a fi „preluat” de către editură (să fie compatibil cu programele şi echipamentul utilizat în editură);

- să poată fi prelucrat cu uşurinţă ulterior (folosind programele tipice de paginare) în vederea realizării cărţii.

Important: regula generală este aceea de a se prezenta documentul cât mai „simplu”, doar cu text. Acesta poate fi prelucrat în continuare cu uşurinţă şi nu îngreunează desfăşurarea procesului tehnologic de realizare a cărţii. Cu cât forma exterioară a unui manuscris se apropie de produsul final, cu atât mai costisitoare este producerea lui pentru autor şi cu atât mai dificilă este prelucrarea lui de către editură.

Câteva reguli şi sfaturi de urmat:

Ce suport folosim

  1. Trimiteţi lucrarea folosind, de preferinţă, dischete sau CD-uri de bună calitate. Nu utilizaţi alte suporturi (discuri optice etc.) deoarece există riscul să nu poată fi accesate în cadrul editurii.
  2. Folosiţi numai sistemele de operare Windows 7 - Windows 10. Fişierele realizate pe alte platforme sunt foarte dificil de preluat.
  3. Toate fişierele trebuie să poată fi citite şi să nu conţină viruşi.
  4. Fişierele aduse trebuie să conţină varianta finală a lucrării.
  5. Trimiteţi doar fişierele cărţii. Ştergeţi orice alte materiale.
  6. Păstraţi întotdeauna o copie.
  7. Însoţiţi întotdeauna CD-ul/stick-ul cu o listă care să indice conţinutul fiecărui fişier. Este bine să salvaţi fiecare capitol în fişiere separate.

Cum pregătim textul

Pentru culegerea materialului utilizaţi de preferinţă editorul de texte Microsoft Word, versiunea 2007. Toate precizările tehnice care urmează se vor referi (şi vor fi exemplificate) la versiunea MSWord 2007.

Manuscrisul trebuie să cuprindă tabla de materii extinsă, care să precizeze structura lucrării. Evidenţiaţi clar titlurile, subtitlurile, notele, dacă există, şi poziţia acestora în text.

Culegeţi textul în mod obligatoriu cu diacritice. Utilizaţi un format A4, folosind, de preferinţă, fontul TIMES NEW ROMAN sau TIMES NEW ROMAN CE de dimensiune 11, cu rîndurile spaţiate la 1,5 linii.

Aceste fonturi au semne diacritice. La culegere utilizaţi tastatura „Romanian” sau pe cea implicită, „English”. Pentru a identifica tastele pe care sunt dispuse literele diacritice, folosiţi utilitarul „Character Map”, inclus în sistemul de operare Windows, indiferent de versiune.

Folosiţi aceiaşi parametri pentru text şi paragraf (font, dimensiune, spaţiere) în tot textul. Nu lăsaţi rânduri albe între paragrafe decât dacă doriţi în mod expres evidenţierea unei anumite secţiuni.

Evitaţi folosirea opţiunii „Insert Symbol” pe care v-o pune la dispoziţie MSWord pentru a introduce caractere cu diacritice sau caractere speciale (a, P, y ). Pentru caracterele speciale folosiţi, de preferinţă, fontul SYMBOL (care se regăseşte, de asemenea, în toate versiunile Windows; dispunerea semnelor pe tastatură o aflaţi folosind „Character Map”) şi anunţaţi editura cu privire la utilizarea unor asemenea caractere.

Dacă aţi folosit un alt font, el trebuie copiat împreună cu textul şi adus la editură, specificând acest lucru la predarea materialului.

În momentul culegerii, dezactivaţi toate opţiunile prezente în TOOLS ^ AUTOCORECT

Dacă sunt necesare ecuaţii, fracţii, sume, integrale sau alte formule matematice complexe folosiţi editorul de ecuaţii al MSWord. Nu desenaţi formulele!

Când culegeţi textul, nu apăsaţi tasta ENTER la sfîrşitul rândului. Ea se foloseşte numai pentru a marca un paragraf nou. Nu folosiţi ENTER sau SHIFT+ENTER pentru a trece la un rând nou în cadrul aceluiaşi paragraf.

Pentru alinierea mai în interior a primului rând din paragraf, nu folosiţi tasta TAB. Lăsaţi această sarcină în grija editurii sau, dacă doriţi neapărat să o faceţi dvs., folosiţi opţiunea FIRST LINE din meniul FORMAT ^ PARAGRAF

Dacă lucrarea are note (de subsol sau de final), acestea vor fi introduse numai cu INSERT ^ FOOTNOTE ^ AUTO NUMBER. Folosiţi întotdeauna opţiunea AUTO NUMBER deoarece este singura care permite numerotarea automată şi transferul corect al acesteia în programele specializate de paginare, generând în text numărul notei la SUPERSCRIPT.

Nu numerotaţi notele manual, folosind opţiunea RISED din meniul FORMAT ^ FONT. La preluarea textului, numărul notei nu va mai fi evidenţiat în nici un fel.

Dacă lucrarea are în componenţă tabele, acestea trebuie create folosind exclusiv opţiunea TABLE ^ INSERT TABLE. Dacă vă este dificil să folosiţi INSERT TABLE,atunci notaţi doar în text locul tabelului şi desenaţi tabelul pe hârtie. El va fi creat la editură pe baza schiţei dvs.

Este complet interzis să spaţiaţi coloanele folosind tasta TAB (sau SPACE) sau să desenaţi liniile verticale şi orizontale utilizând opţiunea DRAWING. Produsul muncii dvs. va fi complet inutilizabil.

Când inseraţi un tabel, gândiţi-vă la dimensiunile finite ale cărţi. Nu introduceţi mai multe coloane decât încap pe pagină, deoarece va fi necesară micşorarea exagerată a caracterului.

Dacă sunt necesare ilustraţii, se recomandă să marcaţi doar locul acestora în text (de exemplu Figura nr. X) şi să aduceţi fotografiile sau desenele realizate manual (sau doar schiţate) la editură. Ele vor fi transpuse în format electronic de către personal specializat şi introduse ulterior în fişier.

Notaţi pe spatele fotografiei sau ilustraţiei numărul alocat acesteia. Folosiţi un creion moale şi evitaţi scrierea cu pixul. Prin apăsare, fotografiile se pot deteriora.

Dacă este posibil, păstraţi o copie a ilustraţiilor. La editură aduceţi întotdeauna originalele.

Alcătuiţi o listă cu ilustraţiile şi numărul alocat acestora.

În cazul în care totuşi aveţi deja realizată grafica în format electronic şi o introduceţi dvs. în text, respectaţi următoarele prescripţii:

  • împreună cu fişierul cuprinzând textul cărţii, în care sunt incluse imaginile, se vor aduce obligatoriu, şi separat, fişierele ilustraţiilor (desene, fotografii);
  • desenele să fie realizate într-un program dedicat (de preferinţă CorelDraw, FreeHand, AdobeIlustrator) şi în nici un caz în MSWord folosind opţiunea DRAWING;
  • imaginile scanate trebuie aduse în format *.tif, la rezoluţie 300 DPI; pentru cele color scanarea să fie făcută cu opţiunea MILLIONS OF COLOURS. Dacă imaginile se aduc în format *.jpg, atunci transformarea trebuie realizată cu un factor de compresie (calitate) minim 8 (de preferinţă 10);
  • în momentul inserării imaginii în fişier, trebuie dezactivată opţiunea FLOAT OVER TEXT, pentru a se putea identifica în mod corect poziţia acesteia faţă de text. Pentru mai mare siguranţă, dacă ilustraţiile nu sunt însoţite de legende, este utilă inserarea unei indicaţii în text de tipul Figura nr. X, reprezentând... (la paginare, aceasta va fi ştearsă).

• cînd predaţi materialul editurii, menţionaţi întotdeauna dacă aţi introdus figuri în text şi cum.

Dacă doriţi ca textul să aibă o anumită dispunere în pagină, realizaţi de preferinţă o schiţă/machetă pe hârtie. Lăsaţi textul simplu, neformatat, în fişier. O schiţă clară desenată pe hârtie este mult mai utilă pentru tehnoredactare.

Dacă este absolut necesară evidenţierea în text a unor anumite alinieri, realizaţi-le folosind opţiunea BULLETS sau, în cel mai rău caz, folosind tasta TAB. În nici un caz nu aliniaţi textul folosind un număr variabil de spaţii.

În vederea structurării clare a materialului, pentru diversele niveluri de titluri utilizaţi, de preferinţă, stilurile HEADINGS predefinite existente în MSWord.

Dacă acest lucru vă este incomod urmaţi regula generală că un titlu este, de obicei, cu 2 puncte mai mare decât textul sau decât titlul de nivel imediat inferior.

Dacă lucrarea se pretează, nivelurile de subtitlu pot fi numerotate (de exemplu 1., 1.1., 1.1.1.). Evitaţi totuşi un număr prea mare de subniveluri deoarece devine greu de urmărit.

Predarea materialului la editură

Pentru transportul lucrării la editură utilizaţi dispozitive optice de stocare a informaţiei digitale CD sau dispozitive magnetice de stocare date tip memory stick. De asemenea, transmiterea informațiilor pe poșta electronică e des uzitată.

Dacă fişierul este mai mare decât capacitatea dispozitivului de stocare a datelor, fişierul trebuie compresat. Utilizaţi programele de arhivare WinRar, WinZip sau Arj sau creaţi o arhivă de tip „Self extract.

De preferinţă, însoţiţi CD-ul/DVD-ul cu o listare pe hârtie a textului. Listarea şi manuscrisul electronic trebuie să fie identice.

Regulile şi instrucţiunile prezentate, fără pretenţia de exhaustivitate, au drept scop asigurarea compatibilităţii între materialul adus de autor şi prelucrarea ulterioară a acestuia în editură. Respectarea lor înseamnă o paginare uşoară şi rapidă, precum şi economisirea unei însemnate cantităţi de muncă şi timp, implicit şi a unor resurse financiare.

Reguli de tehnoredactare a documentelor ce au ca destinaţie tiparul offset/digital

Formatul materialelor care au ca destinaţie tiparul.

Trei aspecte foarte importante trebuie urmărite la realizarea unui astfel de document: oglinda paginii, formatul finit al paginii şi formatul brut al paginii:

  1. oglinda paginii este perimetrul în care se regăsesc textul şi imaginile, inclusiv antetul (headerul), notele de subsol şi numărul de pagină;
  2. formatul finit cuprinde oglinda paginii şi spaţiul gol (marginile) din jurul acesteia;
  3. formatul brut este spaţiul adăugat în jurul formatului finit şi este necesar pentru operaţia de finisare a materialului tipărit.

Cele mai uzuale formate finite sunt:

A5: 147x205 mm / oglinda paginii: 112x167 mm;

A4: 210x297 mm / oglinda paginii: 170x257 mm;

A3: 420x297 mm (folosit pentru afişe);

La realizarea pliantelor, afişelor sau a altor materiale de acest gen se va ţine cont de următorul aspect: textul va fi plasat la minim 5 mm de marginile formatului finit sau/şi de marginile liniilor de pliere.

B5: (format Academic): 170x240 mm / oglinda paginii: 126x190 mm.

Pentru obţinerea formatului brut se adaugă la formatul finit 5 mm pentru fiecare latură. Ex: format finit A5; format brut A5: 147 mm+ 5 mm+ 5 mm/205 mm+ 5 mm+ 5 mm.

Dacă fundalul paginii este colorat sau este format dintr-o imagine sau dacă există imagini aliniate la marginile formatului finit atunci aceste elemente vor fi dimensionate astfel încât să acopere corespunzător şi formatul brut.

În cazul în care materialul dvs. nu se încadrează în aceste formate standard, vă recomandăm să luaţi legătura cu conducerea tipografiei pentru a stabili de comun acord dimensiunile oglinzii paginii, formatului finit şi formatului brut.

Formatul electronic al documentelor aduse la tipar

Tipografia editurii Galaxia Gutenberg foloseşte următoarele formate electronice (tipuri de fişiere): pdf (Adobe Acrobat ver. 6.0) sau cdr (CorelDraw maximum ver. 17).

Reguli generale de tehnoredactare

Documentul electronic prezentat spre tipărire va avea în tot cuprinsul lui un format unitar, adică paginile vor avea aceeaşi dimensiune şi orientare.

Numerotarea paginilor începe de la prima pagină de gardă (întotdeauna impară, pe partea dreaptă). Precizăm că toate paginile se includ în numerotare, dar aceasta nu trebuie să apară pe paginile de gardă (primele 2 sau 4 pagini) şi pe paginile ce nu conţin text sau imagini. De asemenea, antetul (headerul) nu trebuie să apară pe pagina de început de capitol sau pe paginile fără text sau imagini.

Paleta de de culori, textul şi calitatea imaginilor

Precizare: regulile prezentate la acest punct se referă la materialele care au ca detinaţie tiparul offset. Materialele care au ca destinaţie tiparul digital se pot conforma acestor reguli, dar nu în mod expres.

Pentru realizarea documentelor care au ca destinaţie tiparul offset se va folosi doar paleta de culori CMYK!

Precizări:

  • atât textul, cât şi imaginile trebuie să se conformeze standardului CMYK;
  • textul negru va avea valoarea BLACK 100%;
  • pentru textul scris cu font mai mic de 14 puncte şi fără atributul BOLD (îngroşat) se vor folosi doar culorile primare, adică C (CYAN - Albastru), M (MAGENTA), Y (YELLOW - Galben) sau K (BLACK - Negru);
  • documentul prezentat la tipografie în format CorelDraw va avea textul convertit la curbe;
  • în cazul formatului pdf. (Adobe Acrobat) vor fi aduse şi fonturile cu care s­a cules textul;
  • rezoluţia recomandată a imaginilor folosite este de 300 dpi.

 

Servicii digitizare carte

Cartea electronică (denumită şi carte digitală sau e-book) este noul mod de prezentare al unui text îmbogăţit cu diferite elemente care îl fac să arate ca o pagină de text dintr-o carte, cu diferenţa că acest text se „mulează” pe ecrane de mărimi diferite şi, în acelaşi timp, îşi păstrează un aspect coerent pentru ca cititorul să nu simtă diferenţa faţă de o carte obişnuită. Este, dacă vreţi, viitorul lecturii, deoarece – ca de altfel foarte multe lucruri din viaţa noastră modernă, transformă un obiect material într-unul imaterial, care poate fi înregistrat pe diverse suporturi, trimis la distanţă fără costuri şi accesat oricând, oriunde, fără grija că nu ţine lipiciul sau se îndoaie vreo foaie.

În sine, cartea digitală este o colecţie de fişiere (ca şi o pagină de web) care, arhivate şi redenumite, formează un fişier special ce poate fi citit de către dispozitive şi softuri special create pentru a citi această arhivă. În spate stau, la bază, limbajele html, xhtml, xml, stilurile CSS şi imaginile. În fapt, există numeroase unelte de realizare a acestor arhive şi altele de citire (e-citire) care, într-un fel, oferă independenţă scriitorilor şi mobilitate cititorilor.

Pentru a realiza o carte electronică, ai nevoie de textul scris într-un procesor de text. Aşa că, dacă ai un manuscris, e necesar să-l pregăteşti în format electronic.

Pentru o carte digitală, este bine să păstrezi aspectul profesional. Totuşi, sunt multe părţi specifice unei cărţi tipărite la care poţi renunţa. Unul dintre acestea este designul exagerat al conţinutului. Dacă nu este vorba despre o carte pentru copii sau una ilustrată, atunci trebuie să te concentrezi pe mesajul cărţii, pe text. Calitatea literară (inclusiv gramaticală) a textului prevalează asupra aspectului grafic.

Formatul digital este diferit de tipar

Cărţile digitale diferă de cele tipărite şi nu vor arăta niciodată la fel. Încearcă să creezi un format cât mai simplu, astfel încât acesta să fie afişat corect de cât mai multe e-cititoare.

În cartea electronică nu există noţiunea de pagină şi nici de numerotare a paginii (coloncifru), header (colontitlu) sau footer (note de subsol). Dispozitivele de e-lectură şi aplicaţiile software permit utilizatorilor personalizarea fontului, mărimii acestuia şi spaţierii dintre rânduri. Aceştia vor modifica aspectul de afişare a cărţii în funcţie de preferinţele lor de lectură şi de performanţele aparatului. Astfel încât, un font special care arată bine pe o pagină tipărită nu va arăta la fel pe o carte digitală sau, dacă este un font inexistent în dispozitivul de lectură, va arăta chiar ciudat (de exemplu, în loc de diacritice vor fi afişate diverse semne cabalistice sau semnul întrebării).

În cartea electronică, formatarea grafică a cărţii (tehnoredactarea) nu-şi are sensul din acelaşi considerent ca mai sus. În plus, orice element grafic inutil duce la încărcarea nejustificată a fişierului final. Ţine cont de faptul că o carte electronică este o sumă de fişiere (ca o pagină web), şi orice element grafic măreşte dimensiunea acestui dosar de fişiere, el fiind stocat independent. În plus, cărţile digitale mai mari de 10MB nu sunt, în general, acceptate la distribuţie din cauza costurilor de transfer şi a puterii procesoarelor existente în dispozitivele de redare. Cu cât fişierul este mai mare şi mai încărcat, cu atât redarea lui va fi mai greoaie.

Cititorul poate explora cu ajutorul cărţii tale

Prin transformarea cărții în format digital, se vor deschide, în schimb, noi posibilităţi de explorare a acestora şi cititorii se pot bucura de ele într-o manieră diferită. Astfel, în cartea electronică pot fi introduse direct hyperlink-uri. Aşa se introduc, spre exemplu, notele de subsol. Multe dintre dispozitivele de lectură au acces la internet şi pot accesa, printr-un browser, pagini web. O serie de trimiteri la diverse resurse existente pe internet care explică sau îmbogăţesc conţinutul cărţii pot fi făcute direct din pagina de lectură, ca şi într-o pagină web. Pe de altă parte, prea multe trimiteri fără rost pot încurca cititorul şi pot îngreuna lectura sau bloca dispozitivul de e-lectură (unele dispozitive nu permit implicit navigarea independentă pe web decât dacă treci prin sistemul proprietar de cumpărare ce cărţi. Astfel face, spre exemplu, Nook Touch. Există însă o serie de metode ascunse de producător accesului direct prin care se pot elimina aceste inconveniente).

Pe piaţă există foarte multe dispozitive şi softuri de e-lectură. O formatare corectă şi un design potrivit sunt secretul compatibilităţii cu toate aceste unelte.

Conversia unei cărţi în mai multe formate

Cărţile digitale au fost, multă vreme, produse de nişă. Proiectul Gutenberg a fost, probabil, primul efort de digitizare a cărţilor pe scară largă, mai ales cele din domeniul public. Cele mai multe există astăzi în diferite formate accesibile multor e-cititoare. Întrebarea este: ce format este mai potrivit pentru cartea mea?

EPUB

Este probabil cel mai răspândit format şi este suportat de majoritatea platformelor disponibile. iBooks de la Apple, Nook de la Barnes & Noble, Adobe Digital Editions, Aldiko de pe platforma Android (şi alte peste 30 de aplicaţii) suportă epub. Kindle de la Amazon nu suportă momentan EPUB, dar acest lucru este pe cale să se schimbe.

Standardul EPUB este un format deschis şi menţinut de International Digital Publishing Forum (IDPF), o organizaţie mondială de standardizare. EPUB poate afişa atât conţinut ajustabil (se adaptează diferitelor moduri de ajustare) cât şi conţinut cu dimensiuni fixe. Este similar cu HTML.

MOBI

Formatul Mobipocket (cunoscut şi ca MOBI) este un alt standard deschis. A fost introdus iniţial de către Amazon şi poate fi citit pe diferite platforme. Permite afişarea conţinutului ajustabil cât şi a celui fix. Extensiile sunt .prc şi .mobi. şi suportă caracteristici de afişare complexe, dacă şi dispozitivele pe care este afişat permit afişarea acestuia şi o rată mare de compresie. Formatul MOBI este destinat în special ecranelor mici, datorită limitărilor pentru imagini (64k). Formatul imaginilor (GIF) şi limitarea dimensiunilor acestora face ca MOBI să fie impropriu pentru afişarea, spre exemplu, pe ecranul tabletelor.

AZW

Formatul AZW este dezvoltat de către Amazon special pentru cititoarele Kindle. Îşi are originile în formatul MOBI, dar permite o mai bună compresie şi permite criptarea fişierelor. Poate fi citit de mai multe platforme, dar poate fi obţinut exclusiv de pe librăria online Amazon.

Formatul AZW este un format restricţionat prin DRM (Digital Rights Management) şi blocat pe dispozitivul pe care este descărcat prin contul de utilizator de la Amazon. Există şi formatul AZW fără DRM, dar acesta nu este prea diferit de fişierele MOBI.

PDF

Formatul de la Adobe este cel mai vechi format de carte digitală şi, poate, unul dintre cele mai folosite. A fost deschis în 2001 şi poate afişa atât conţinut ajustabil cât şi conţinut fix. Datorită folosirii lui pe scară largă, există numeroase instrumente pentru a crea, edita şi securiza un document PDF. Fişierele de acest tip pot fi semnate digital şi protejate la editare şi sunt, practic, vizualizabile pe orice fel de platfprmă.

Totuşi, formatul PDF nu a fost creat pentru a fi ajustabil. Din contră, este destinat să păstreze caracteristicile de tehnoredactare pe orice suport, indiferent de mărimea ecranului sau rezoluţia lui. Este ideal pentru a pregăti o carte pentru tipar sau dacă lucrarea dvs. presupune un aspect complex, grafice, formule şi design, dar ceea ce îl face perfect pentru o destinaţie, îl face nepotrivit pentru e-lectură. Deşi au fost propuse diverse metode de reaşezare a conţinutului, nu recomandăm folosirea acestui format pentru o carte electronică decât dacă aceasta este destinată vizualizării pe ecrane mari sau pentru a putea fi tipărită ulterior de către utilizatori. Există unelte care convertesc fişierele create de editoarele de text uzuale în toate aceste formate de e-lectură.

Pregătirea cărţii dvs. într-un editor de text

Dacă manuscrisul dvs. este scris  într-un editor de text, atunci el este, tehnic, pregătit pentru conversie. Dacă manuscrisul dvs. este scris pe hârtie, atunci aveţi nevoie să îl scrieţi într-un editor de text sau să rugaţi (angajaţi) pe cineva s-o facă. Dacă, spre exemplu, aveţi cartea numai în format tipărit, atunci ea trebuie culeasă sau scanată şi ocerizată (un termen adaptat din acronimul englezesc OCR – Optical Character Recognition, adică recunoaşterea optică a caracterelor). Există softuri specializate care fac această muncă, dar este necesară o verificare şi corectare a textului rezultat, deoarece o serie de caractere nu sunt recunoscute sau sunt recunoscute greşit.

IMPORTANT: Nu uitaţi că o carte nu este carte până când nu parcurge o serie de etape specifice publicării. Indiferent că este vorba de un manual de utilizare, o carte de bucate, o carte tehnică, articolele de pe un blog sau (mai ales) un roman, este indicat să urmaţi măcar cei mai importanţi paşi de editare a unei cărţi: redactare, corectură – pentru a fi siguri că oferiţi o lectură de calitate. Dacă nu vă interesează acest aspect, atunci cel mai bine este să vă creaţi un blog pe care să publicaţi materialele respective şi să oferiţi acces contra cost.

Atunci când pregătiţi pentru export un document text, aveţi grijă de la început la aspectul său. Cu cât acesta este mai îngrijit, cu atât mai bine va arăta la final.

Astfel, încercaţi să eliminaţi următoarele erori de formatare comune pentru cei mai mulţi autori:

Nu introduceţi mai mult de patru paragrafe goale consecutiv (paragrafe create cu tasta Enter).  Acestea au ca rezultat, de cele mai multe ori, o pagină goală de carte (electronică).

Eliminaţi toate taburile (spaţii create la începutul paragrafului sau rândului prin utilizarea tastei TAB). Distanţa capătului de rând se creează din stiluri.

Introducerea paragrafelor suplimentare goale între paragrafele normale (spaţierea rândurilor prin tasta Enter) duce la apariţia rândurilor goale.

Nu folosiţi fonturi exotice. Şi mare atenţie la folosirea fonturilor fără licenţă! Dacă nu aveţi licenţă pentru utilizarea unui font, puteţi accesa unul dintre foarte multele website-uri care vând pachete de fonturi. Ca să nu aveţi probleme, folosiţi un font Open Source. Pentru limba română folosiţi, Liberation Fonts. Este echivalentul Times New Roman, este uşor de citit pe ecran şi are hartă de caractere unicode Latin B extended Multe fonturi comune (precum Times New Roman, Garamond, Arial etc.) nici nu sunt licenţiate sau sunt licenţiate parţial pentru formatul digital. Puteţi găsi mai multe fonturi Open Source la Openfontlibrary.org sau theleagueofmoveabletype.com. Aici găsiţi un ghid basic de utilizare a fonturilor.

Nu folosiţi un corp de literă prea mare. Corpul de 11pt  sau 12pt este cel mai indicat, 14pt este maximum. Pentru titluri folosiţi o mărime de 16 sau 18 puncte. Nu uitaţi că cititorii de cărţi electronice au posibilitatea de a ajusta mărimea fontului.

Eliminaţi indenturile (spaţiul de la începutul paragrafului) făcute cu tasta Space sau Tab (eroare foarte des întâlnită). Folosiţi în schimb stilurile pe care le oferă procesatorul dvs. de text.

Coloanele de text şi tabelele sunt formate  greu digerabile pentru dispozitivele de e-lectură. Acestea trebuiesc făcute cu o codificare adecvată sau, cel mai bine, încercaţi scăpaţi de ele şi găsiţi o altă modalitate de a evidenţia informaţiile dvs.

Nu folosiţi casetele de text (TextBox), nu sunt suportate de multe dispozitive sau sunt afişate eronat.

Nu amestecaţi stilurile paragrafelor şi nu folosiţi prea multe stiluri pentru definirea acestora, cartea dvs. va arăta ca un amestec indigest care va enerva mulţi cititori. În plus, rezultă un aspect neprofesionist.

Nu introduceţi note de subsol. Treceţi toate notele de subsol la sfârşitul capitolului sau a cărţii. Notele de subsol nu sunt suportate (în forma clasică) de către cititoarele de cărţi electronice.

Nu centraţi o imagine în mijlocul textului, conversia va duce la aşezarea discreţionară în paragraful în care este aşezat textul.

Dactilografierea textului în limba română – reguli generale –

Atunci când scrieţi cartea dvs., aveţi grijă la următoarele aspecte foarte importante:

Inserați diacriticele. Multe cuvinte își schimbă sensul dacă sunt scrise fără diacritice și pot schimba chiar și sensul propoziției sau frazei din care fac parte. Creierul „ghicește”, de regulă, sensul corect, dar este dificil de citit un text fără diacritice. Selectaţi în procesorul dvs. de text, dacă este posibil, limba română atunci când scrieţi.

Virgula se pune imediat după cuvânt. Nu inserați spațiu înainte de virgulă și, în general, NU inserați spațiu înainte de semnele de punctuație: unele texte se formatează la lectură și operațiunea „Justify” depărtează, de regulă, cuvintele între ele. Astfel, virgula ori alt semn de punctuație rămân singulare și împiedică o lectură coerentă.

Inserați spațiu după virgulă, ca de altfel după orice alt semn de punctuație. Nu-l (o) legați de cuvântul următor din aceleași considerente ca mai sus.

Inseraţi spaţiu după linia de dialog.

Nu scrieți prescurtat. Prescurtările pot împiedica înțelegerea unui text.

Nu scrieți manuscrisul cu MAJUSCULE: manuscrisul nu trebuie să fie scris cu majuscule pentru că va împiedica lectura textului.

Nu folosiți text subliniat. Acolo unde este posibil, înlocuiți textul subliniat cu italice.

Cum să-ți promovezi cartea

Este ştiut, cu cât îţi promovezi mai mult cartea, cu atât cresc şansele tale de a vinde mai multe exemplare. Poţi alege să ai parte de o prezentare de carte pe diverse bloguri sau să ţi se facă o cronică imparţială de un lector specializat, să faci materiale tipărite: fluturaşi publicitari, cărţi poştale pentru comenzi, semne de carte, postere, să-ţi promovezi cartea în Librăriile Galaxia Gutenberg prin intermediul afișelor sau bannerelor sau mai poți opta pentru promovarea cărții pe Facebook, Instagram,Twitter, Pinterest, Linkedin, Youtube, pe un site sau blog. O metodă eficientă sunt recenziile bloggerilor specializați în prezentare de carte, apoi târgurile de carte, lansările și concursurile promovate de tine sau de editura la care ai scos volumul respectiv.