Pâine pentru drum: un jurnal de înţelepciune şi credinţă

O carte cu 365 de mici reflectii-meditatii pentru fiecare zi a anului, care ne invită la o călătorie inițiatică prin propriile trăiri, gânduri și sentimente.

 „În lunga noastră călătorie, ne prinde bine tovărășia lui Nouwen și a nuielușei sale fermecate. El se apleacă și descoperă cu iscusință stropul de înțelepciune spirituală ascuns în lucrurile cele mai obișnuite.”

Sora Helen Prejean, C.S.J.

„Având o predilecţie pentru ceea ce este vulnerabil, în suferinţă, frânt ori căzut – atât în natura umană, cât şi în lumea noastră –, Nouwen reuşeşte să-şi ajute cititorii să descopere că în orice durere este ascunsă o bucurie, că extraordinarul după care tânjesc ei este conţinut de cele mai multe ori de obişnuit, că în rutina şi monotonia existenţei sunt ascunse frumuseţi nebănuite.

A avut aptitudinea de a recunoaşte setea spirituală a timpului său şi de a-i răspunde într-un mod relevant. Uimitoare este actualitatea mesajului său, oferind la fiecare (re)citire noi valenţe şi semnificaţii.”

Abel Dragomir

 ___________________________________

1 ianuarie: Aşteptând o surpriză.

Fiecare zi păstrează o surpriză. Însă doar dacă o aşteptăm

o putem vedea, auzi ori simţi atunci când vine la noi. Să nu ne temem să primim surpriza fiecărei zile, fie că vine la noi ca durere ori ca bucurie. Ea va deschide un loc nou în inima noastră, un loc unde putem întâmpina noi prieteni şi celebra mai deplin umanitatea noastră comună.

 ........

2 aprilie: Demnitatea de a da şi de a primi.

„Nimeni nu este atât de sărac încât să nu aibă nimic de dat, şi nimeni nu este atât de bogat încât să nu aibă nimic de primit”. Aceste cuvinte ale Papei Ioan Paul al II-lea oferă o direcţie puternică pentru toţi cei care doresc să lucreze pentru pace. Nicio pace nu este imaginabilă atâta timp cât lumea rămâne împărţită în două grupuri: cei care dau şi cei care primesc. Adevărata demnitate umană se găseşte atât în dăruire, cât şi în primire. Acest lucru este adevărat nu doar pentru indivizi, ci şi pentru naţiuni, culturi şi comunităţi religioase.

O viziune adevărată a păcii vede o continuă reciprocitate între dăruire şi primire. Haideţi ca niciodată să nu dăm ceva fără să ne întrebăm ce primim şi noi de la cei cărora le dăruim, şi să nu primim niciodată nimic fără a ne întreba ce avem să dăm şi noi celor de la care primim.

 ......

21 iulie: Să traversăm drumul unul pentru altul

Devenim aproapele atunci când suntem gata să traversăm drumul unul pentru altul. Există atât de multă separare şi segregare: între negri şi albi, între homosexuali şi heterosexuali, între tineri şi bătrâni, între bolnavi şi sănătoşi, între cei întemniţaţi şi cei liberi, între evrei şi neevrei, între musulmani şi creştini, între protestanţi şi catolici, între greco-catolici şi romano-catolici.

Este mult drum de traversat. Cu toţii suntem foarte ocupaţi în cercurile noastre. Avem oamenii noştri la care să mergem şi propriile afaceri de care să avem grijă. Însă, dacă am putea să traversăm drumul din când în când şi să dăm atenţie la ce se întâmplă în partea cealaltă, am reuşi cu adevărat să devenim aproapele.

 .......

19 decembrie: Experienţa de pe vârful muntelui

În unele momente, trăim unitatea deplină cu noi înşine şi cu ceea ce ne înconjoară. Acest lucru se poate întâmpla când stăm pe un vârf de munte şi suntem captivaţi de privelişte. Se poate întâmpla când suntem de faţă la naşterea unui copil sau la moartea unui prieten. Se poate întâmpla când avem o conversaţie intimă sau o masă în familie. Se poate întâmpla în biserică în timpul unei slujbe sau într-o cameră liniştită în timpul rugăciunii. Însă, ori de câte ori şi oricum se întâmplă, ne spunem: „Aceasta este... totul se potriveşte... tot ceea ce am sperat vreodată este aici.”

Aceasta este experienţa pe care Petru, Iacov şi Ioan au avut-o pe Muntele Tabor când au văzut faţa lui Isus schimbându-se şi îmbrăcămintea Sa ajungând albă strălucitoare. Ei vroiau ca acel moment să dureze pentru totdeauna (vezi Luca 9:28-36). Aceasta este experienţa plinătăţii timpului.

Aceste momente ne sunt date ca să ni le putem aminti atunci când Dumnezeu pare departe şi totul pare gol şi inutil. Aceste experienţe sunt adevărate momente de har.