Gânduri-sărut,
dinaintea icoanei
Maicii Regine a cerurilor
Încă o dată, în acest an al IX-lea, al celui de-al XXI-lea centenar, al Răscumpărării, al tămăduirii, al căutărilor noastre, Biserica-mireasă, dată lui Petru, îşi scormoneşte în tezaurele Liturgiei, marele tapiserii profetice şi în mişcările unei mulţimi îndesite de umbră ori îmbrăţişate de-o lumină nemaivăzută, împlântată în inima Altarului, Semnul Izbăvirii, Semnul Mântuirii, Semnul Scăpării de robia păcatului: Crucea-biruinţă.
De aceea, după căderea în păcat, Adam i se adresează fecioarei cu salutul Ave Maria, într-un limbaj prin care stăruie, în mod clar, să facă cunoscut nu numai Evei, ci şi preacuratei, Vergurei, locul lor în istorie, în istoria scăpată de urletul fiarei şi ameninţarea răului, prin puritatea jertfei Mielului Sfânt. ,,Ave Maria,/ Te salut,/ Te venerez/ Fecioară-maică, tu mărită,/ Tu Regina cerului şi scăparea lutului,/ Tu, iubirea şi cununa înălţimilor./ Te salut/ Maică de Lumină dătătoare,/ Căci prin jertfa ta,/ Căci prin umilirea ta, / Veacurile se adapă dintr-ale Crucii izvoare./ Şi prin inima ta, Regină,/ Prin inima ta înregită,/ Se văd zorile,/ Se zăresc poienile,/ Se încuprind ieslea şi altarul Bisericii Petrine,/ Unde Preotul cel Veşnic,/ Săvârşeşte mare Liturghie” (Dan Bodea, Ave Maria)
Identificarea Mariei, mama lui Isus, cu Miriam, sora lui Moise, semnifică o temă cardinală a tipologiei creştine, pe care doar sulurile Bisericii Catolice şi Apostolice le deţine. Comentând cuvintele psalmului: „În mijlocul lor erau fecioare care cântau din tamburine” (In medio iuvenculae tympanistriae), Sfântul Augustin o numeşte pe fecioara Maria „nostra tympanistria”, deoarece asemenea lui Miriam, ea s-a aflat în fruntea fiilor lui Isreal, ea le-a fost stea îndrumătoare celor aleşi, ea le-a uşurat străbaterea deşertului şi ajungerea în plinătatea Sionului: „O, tu, născătoare a Cuvântului veşnic,/ Cum ai purtat alesele, dragele spice/ Spre zi de Sabat.../ O, tu, cea plină de har,/ Măreşte-l pe cel din înălţimi,/ Căci tu Regină eşti,/ Şi de pe tronul slavei ne chemi şi ne îndrumi,/ Ca să scăpăm de-a lanţurilor sclavie,/ De-a neascultării trândavie” (Dan Bodea, O, tu, cea plină de har).
Informatii Carte | |
Editura | Galaxia Gutenberg |
Colecţia | În afara colecţiilor |
Autor | Dan Bodea |
Anul apariţiei | 2009 |
Număr de pagini | 160 |
ISBN | 978-973-141-205-4 |
Format | 12x20 |
Cele mai vândute cărți
Cele mai căutate de cititori
Deschidem inimile și mințile
Vezi cărțile adăugate recent