Principiile moralei creștine

Criza credinței, care este din ce în ce mai resimțită în creștinism, se dezvăluie tot mai clar ca fiind o criză a conștientizării valorilor fundamentale ale vieții umane. Această criză a credinței este hrănită de criza morală a întregii omeniri, dar, la rândul ei, contribuie la intensificarea crizei morale globale.

— Joseph Ratzinger (Papa Benedit al XVI-lea)

Prefaţă

Întrebarea privitoare la conținutul și temeiul etosului creștin devine din ce în ce mai proeminentă în dezbaterile teologice din zilele noastre. Mai mult decât oricare alte probleme, aceasta atinge chiar nervul vieții creștine. Această situație a făcut ca Comisia Teologică Internațională, după mulți ani de muncă pregătitoare, să trateze orizontul acestei probleme în cadrul unei conferințe care a avut loc în decembrie 1974. Din multele piese de mozaic care au fost strânse cu acea ocazie, care însă nu au putut fi asamblate într-un întreg, cartea de față propune publicului două piese centrale. Heinz Schürmann, în calitate de membru al subcomitetului responsabil de problemele de morală, s-a ocupat ani de zile cu întrebarea privitoare la contribuția Noului Testament în problemele de etică. În urma unei analize în detaliu, Comisia a adoptat, în termeni generali, rezultatele cercetărilor sale referitoare la întrebarea asupra caracterului normativ al valorilor și preceptelor neotestamentare. Hans Urs von Balthasar a prezentat în nouă teze o schiță a punctelor fundamentale ale moralei creștine, scoțându-le în evidență logica interioară în largul context al problematicii antropologice și al istoriei tipurilor centrale de etos. Această schiță a lui Balthasar a fost adoptată de comisie drept cadru orientativ de dezvoltare a problemei. Contribuția lui Joseph Ratzinger a fost publicată inițial ca o serie de articole în L’Osservatore Romano și nu este direct legată de activitatea Comisiei. Cu toate acestea, din moment ce el dezvoltă unele dintre aceleași direcții trasate în textele celorlalți doi autori, părea rezonabil să îi includem în acest volum și textul său. Fiindcă dimensiunea acestei cărți a trebuit să se încadreze într-o anumită limită, s-a dovedit din păcate a fi imposibil să mai includem aici și alte studii întreprinse de subcomitetul condus cu atâta abilitate de Monseniorul Philippe Delhaye.

Noi, autorii cărții – dintre care niciunul nu este specialist în teologie morală – suntem foarte conștienți de natura fragmentară a ceea ce am scris aici, care nu este în niciun caz menit să diminueze munca detaliată a specialiștilor și cu atât mai puțin să o facă superfluă. Pe de altă parte, trebuie spus că marile întrebări funda-mentale ale teologiei nu se pot niciodată încorseta în mod net în categoriile unor anumite specializări: ele necesită întotdeauna o abordare comună venită din mai multe direcții. Ce s-ar întâmpla cu dogmatica fără intervențiile și observațiile exegeților biblici? Și cum ar putea exegeza să-și urmeze drumul fără o reflecție filosofică și teologică asupra criteriilor ei de bază? Așadar, tocmai pentru că ne aplecăm asupra problemelor fundamentale ale teologiei morale venind dinspre alte discipline, sperăm că vom putea aduce o contribuție la o întrebare care, la urma urmei, afectează atât întreg ansamblul teologiei, cât și întreaga credință.

Sărbătoarea Învierii Domnului, 1975