Raiul, Ediția a II-a

Cod produs: 978-973-141-870-4
Disponibilitate: În Stoc

20,00 Lei

Cantitate

Informaţii carte
Editura	Galaxia Gutenberg
Colecţia	Quaestio
Autor	Liviu Pandrea
Număr de pagini	72
ISBN	978-973-141-870-4
Format	13x20

"Cea mai fantastică fericire, pentru cine iubeşte cu adevărat cu o iubire pură, dezinteresată, de tot curată şi care se va împlini peste orice aşteptare, este certitudinea absolută că de aici înainte tu nu-L vei mai putea supăra pe Dumnezeu nicidecum, în nici un fel şi, mai ales, niciodată! Ce fericire mai mare aş putea avea eu, Doamne, decât de a avea certitudinea garantată de întreaga Curte cerească, în frunte cu Preacurata, cu toţi Heruvimii şi Serafimii, împreună cu toate puterile cereşti şi cu toţi sfinţii tuturor generaţiilor, că eu, sărman vierme păcătos, nu-L voi mai putea vătăma pe Dumnezeu, că nu voi mai putea niciodată păcatui!

Este o fericire ce completează, desăvârşeşte şi depăşeşte orice aşteptare a unui fost şi dezgustător păcătos! Da, Doamne, eu nu te voi mai putea supăra niciodată. Nu este, oare, aceasta cea mai fantastică fericire pe care ţi-ai putea-o dori?"

Liviu V. Pandrea (1915-1999) a fost preot greco-catolic, profesor în sociologie și doctor în teologie. A urmat între anii l932-1939 studiile de filosofie și teologie la Roma, a continuat cu științele sociale și politice în Franța la Lille și și-a încununat studiile cu doctoratul în Teologie, absolvit cu Magna cum laude la Roma, în anul 1942. Reîntors în țară, a fost numit profesor și duhovnic la Facultatea de Teologie din Blaj până în 1946, fiind apoi transferat la Cluj ca profesor și paroh. În anul 1948 Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii de regimul comunist, iar părintele Liviu Pandrea a fost nevoit să trăiască ascuns. A fost arestat ca urmare a unui denunț în 5 iunie 1953. A fost anchetat și torturat de securitate și în închisorile vremii. După eliberare, a fost angajat la Salubritate, ca măturător, apoi zilier agricol și stenodactilograf până în 1960, când a fost încadrat ca traducător autorizat la Întreprinderea Tehnofrig din Cluj (engleză, franceză, spaniolă, italiană). Începând cu data de 1 februarie 1965 a fost numit bibliotecar la Institutul Agronomic din Cluj, de unde s-a pensionat la 31 decembrie 1979. Din 1990, a fost numit din nou profesor și duhovnic la Institutul Teologic Universitar Greco-Catolic din Cluj.